LOCUINTA MINORULUI DUPA DIVORT

//LOCUINTA MINORULUI DUPA DIVORT

Locuinţa minorului după divorţul părinţilor

Ca regulă generală, odată cu divorţul, locuinţa minorului se stabileşte de comun acord de către părinţi.
În cazul în care părinţii nu se înţeleg sau dacă instanţa sesizată cu judecarea cererii de divorţ constată că înţelegerea părţilor contravine interesului superior al minorului, va decide, odată cu pronunţarea divorţului, ca locuinţa minorului să fie la părintele cu care locuieşte în mod statornic.
Prin excepţie de la regula enunţată, atunci când din diferite motive locuinţa nu poate fi stabilită la părinte (de exemplu, părinţii minorului lucrează în străinătate şi nu au posibilitatea oferirii unei locuinţe adecvate creşterii minorului sau părinţii sunt internaţi într-un spital pentru tratament, etc.) instanţa poate stabili ca locuinţa minorului să fie la bunici, la alte rude, la terţe persoane; în acest caz, stabilirea locuinţei este condiţionată de acordul acestora.
În practică se pune problema de a şti dacă stabilirea locuinţei minorului la unul din părinţi impune sau nu pentru instanţă obligaţia de a menţiona cu exactitate în dispozitivul hotărârii judecătoreşti adresa la care locuieşte minorul.
Codul civil – art. 497 – prevede că acordul prealabil al celuilalt părinte pentru schimbarea locuinţei minorului este solicitat numai atunci când schimbarea este justificată pe considerentul că situaţia actuală a minorului afectează exerciţiul autorităţii părinteşti sau al unor drepturi părinteşti.
Astfel, dacă nu ne aflăm in ipoteza reglementată de art. 497 Codul civil, este suficientă indicarea in dispozitivul hotărârii a stabilirii locuinţei minorului la locuinţa unuia dintre părinţi, fără precizarea adresei exacte.

Comments are closed.