DIVORTUL IN CAZUL SEPARARII IN FAPT A SOTILOR

//DIVORTUL IN CAZUL SEPARARII IN FAPT A SOTILOR

Desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a soţului reclamant după o separare în fapt de cel puţin 2 ani

Un element de noutate introdus de Noul Cod Civil prin dispoziţiile art. 379 lit. c este divorţul bazat pe separarea soţilor in fapt pentru o durata de cel putin 2 ani, instanţa pronunţând în acest caz desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a soţului reclamant.

Oricare dintre soţi va putea cere divorţul, asumându-şi însă responsabilitatea pentru eşecul casatoriei. Astfel, soţul nevinovat, care suferă un prejudiciu prin desfacarea căsătoriei, poate cere soţului vinovat atât despăgubiri (art. 388 Cod civil) cât si o prestaţie compensatorie (art. 390 Cod civil), dacă sunt îndeplinite condiţiile legale de acordare a acestora.

În aceasta situatie, instanţa verifică:

– existenţa separaţiei în fapt, indiferent de motivele care au justificat despărţirea;

– durata separaţiei în fapt să fie minim 2 ani;

– separaţia să nu fie doar materială, ci să fie dublată de elementul psihologic, adică de voinţa soţilor de a renunţa la comunitatea de viaţă.

Prin aceeaşi hotărâre instanţa se pronunţă şi asupra cererilor accesorii divorţului, tinând seama de învoiala părţilor, dacă există; în caz contrar, instanţa va continua judecata administrând probele solicitate de către părţi.

În cazul în care soţul pârât se prezintă la instanţă şi declară că este de acord cu divorţul, instanţa va pronunţa desfacerea căsătoriei prin acordul părţilor, fără a mai verifica existenţa separaţiei efective materiale şi psihologice, precum şi durata acesteia.

Comments are closed.